Dune – Frank Herbert (recenzie)

Pe 22 octombrie 2021 a apărut și la noi filmul Dune, în care joacă cunoscuții actori Timothée Chalamet si Zendaya. Mama a fost o mare fană a acestui univers și a așteptat cu nerăbdare filmul, așa că am mers să-l vedem la cinema. Filmul s-a terminat în suspans, fiind doar ecranizarea primei cărți și am rămas cu multe întrebări. Pe drumul spre casă, m-am decis să citesc și cărtile care stau în biblioteca mamei de mult timp.

Aceste cărți sunt greu de explicat, deoarece au un univers amplu și divers, însă ideea principală ar fi cam aceasta:

Dune este o carte care face ravagii în fiecare nouă generație, chiar dacă a trecut o jumătate de secol de la lansarea ei. Povestea este una SF și greu de explicat. Ideea principală este însă aceasta:

Ducele Leto, Jessica și fiul lor, Paul Atreides sunt trimiși pe planeta Arrakis – o planetă plină de deșert. Jessica făcea parte din comunitatea femeilor Bene Gesserit, unde deprinsese taine și puteri. Paul avea aceleași puteri ca și mama lui, deoarece fusese antrenat încă din copilărie. În comparație cu mama sa, acesta putea vedea viitorul.

După multe întâmplări și lupte cu Harkonnenii, Jessica și Paul ajung să trăiască în deșert alături de fremeni, învățând obiceiurile lor, ba chiar ajungând să îi conducă.

A fost o lectură impresionantă și grea, foarte întortocheată și complicat de descris. Pe tot parcursul lecturii m-am întrebat cum a putut cineva să creeze un asemenea univers. Toate elementele au fost conturate și construite într-un mod fascinant. Mi-a plăcut mult faptul că povestea se bazează pe un sistem socio-politic dintr-o lume îndepărtată. Personajele sunt bine creionate, având mereu momentele lor de îndoială.

•5/5⭐️

error: Content is protected !!