✒️Astăzi vă vorbesc despre cartea „Daisy Jones and The Six” scrisă de Taylor Jenkins Reid.
În anii 70 se formează trupa rock The Six. Șase prieteni. Muzică. Concerte. Totul pare perfect, nu-i așa? În paralel, Daisy Jones începe să lucreze la cariera sa solo, dorindu-și nespus de mult să scrie versuri de succes.
Frații Billy și Graham Dunne se simt norocoși să lucreze împreună. De când erau mici au învățat să cânte la chitară. Billy este liderul trupei și este adesea considerat egoist pentru că nu ascultă părerile celorlați și face ceea ce crede el că este mai bine pentru viitorul trupei.
Drumurile personajelor principale se intersectează atunci când melodia “Honeycomb” are nevoie de o voce feminină. După lansarea primului album, Daisy devenea cunoscută și admirată pentru stilul ei original, lăsând loc duetului cu Billy Dunne să urce în topurile muzicale. Împreună vor interpreta piesa pe multe scene și fanii vor cânta versurile alături de ei. Astfel, Daisy devine membră în mod oficial a trupei.
“Music is never about music. If it was, we'd be writing songs about guitars. But we don't. We write songs about women. Women will crush you, you know? I suppose everybody hurts everybody, but women always seem to get back up, you ever notice that? Women are always still standing.”
La scurt timp, Billy și Daisy încep să scrie împreună la albumul “Aurora”. Cei doi nu se agrează, dorindu-și să scrie ceva diferit, dar cumva între ei se dezvoltă o legătură. Billy realizează că Daisy îl întelege perfect și trece prin aceleași lucruri. Albumul scris de cei doi are parte de mare succes și va fi interpretat într-un turneu internațional. Apoi, pe 12 iulie 1979, s-au despărțit fără nicio explicație.
Industria muzicală este un mediu periculos pentru orice artist. Odată ce ai pășit în această lume trebuie să lupți constant să te autodepășești pentru a rămâne relevant. Presiunea este colosală, iar mulți se pierd în întunericul sumbru al industriei: alcool și droguri, inclusiv membrii trupei Daisy Jones and The Six.
Mi-a plăcut neașteptat de mult această carte. Este genul de poveste care înfățișează realitatea zilelor noastre. Se prezintă părțile bune și mai puțin bune ale unei cariere în domeniul muzicii și sacrificiile pe care trebuie să le faci pentru a reuși. De multe ori îți sunt impuse anumite cerințe, casele de discuri nu-ți vor accepta albumele sau chiar va trebui să colaborezi cu o persoană insuportabilă.
De asemenea, în trupa The Six nu exista democrație. Toata lumea făcea ce spunea Billy, care avea motivele sale și îi înteleg perspectiva, însă atunci când lucrezi în echipă trebuie să-i lași fiecăruia un loc. Dorința de dominare este benefică, dar cu limite. Tu cât de departe ai merge pentru succes?
Mi s-a părut interesant modul în care este scrisă: tip interviu. Așa putem afla părerea tuturor despre o situație anume. M-a șocat răsturnarea de situație de la final. A fost o carte care îmi va rămâne în memorie și pot să spun că este una dintre cele mai bune cărți citite în ultimul timp.
•𝙉𝙤𝙩𝙖:
⭐️5/5⭐️