✒️ Astăzi vă vorbesc despre cartea „Cât timp înfloresc lămâii”, scrisă de Zoulfa Katouh și apărută la Editura Bookzone.
Salama este o tânără pasionată de farmacologie, domeniu pe care îl studiază, visând ca într-o zi să devină farmacistă. Însă, atunci când izbucnește revoluția din Siria, este forțată de împrejurări să devină medic peste noapte. Zi de zi tratează victime ale războiului – copii, adulți, militari – nu reușește întotdeauna să-i salveze pe toți. Regimul îi răpește tot ceea ce știa odinioară: familia, viitorul pe care și-l imaginase, locul de muncă la care visa și chiar casa în care crescuse, distrusă în urma bombardamentelor.
Tatăl și fratele ei au fost arestați în timpul unui protest și închiși în temutele închisori siriene, locuri în care se petrec orori de neimaginat. Mama sa moare odată cu locul pe care îl numea acasă. Acum, Salamei nu i-a mai rămas decât Layla, cumnata ei însărcinată.
Traumele prin care trece își lasă amprenta asupra minții sale, iar Salama începe să aibă halucinații. Așa apare Khawf, un băiat care întruchipează propria teamă – o voce interioară ce încearcă să o protejeze de teroarea războiului și de durerea pe care o trăiește zi de zi.
Salama și Layla hotărăsc să fugă din Siria, o țară care nu le mai poate oferi nici siguranță, nici speranță, cu atât mai puțin ca femei. Însă totul se schimbă în momentul în care Salama îl întâlnește pe Kenan, un tânăr protestatar cu ochii verzi. Simte că îl cunoaște de o viață întreagă. Mai poate oare să plece și să lase totul în urmă?
Fiecare arbore de lămâi va da rod
și din fructul său alt lămâi se va naște,
dăruind, astfel, pe veșnicie.
Când am luat pentru prima dată această carte de pe raftul unei librării, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce este vorba. Știam doar că o văzusem recomandată de foarte multe ori și că îmi plăcea enorm coperta. Nu bănuiam nicio secundă că țineam în mână o carte care urma să devină una dintre cele mai bune pe care le-am citit vreodată.
În momentul în care am aflat că acțiunea are loc în timpul războiului din Siria, mi-am făcut o idee despre ceea ce mă aștepta. Totuși, nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru impactul emoțional pe care avea să-l aibă asupra mea.
Trebuie să recunosc că am citit primele pagini cu un nod în gât. La un moment dat chiar m-am întrebat dacă sunt suficient de puternică să duc cartea până la capăt. Am citit multe romane despre comunism, Holocaust sau Al Doilea Război Mondial, dar întotdeauna am avut sentimentul că citesc despre tragedii ale trecutului. Evenimente cumplite, care s-au întâmplat deja și pe care, oricât de mult m-ar fi durut, nu le mai puteam schimba.
De data aceasta, însă, gândul care nu-mi dădea pace era altul: în timp ce eu citeam aceste pagini, undeva în lume existau oameni care încă trăiau această realitate. Existau țări sfâșiate de război, femei și copii care încă își pierdeau familiile, casele și viitorul. Iar acest lucru a făcut ca lectura să fie cu atât mai greu de dus.
Sunt recunoscătoare că am putut trăi această experiență doar prin intermediul unei cărți. „Cât timp înfloresc lămâii” este mai mult decât un roman. Este o palmă peste față. Te obligă să te oprești din ritmul vieții de zi cu zi și să privești lumea cu alți ochi. Te învață să fii recunoscător pentru libertatea pe care o ai și pentru lucrurile pe care, de cele mai multe ori, le considerăm normale.
Nu ar trebui să uităm niciodată că există femei care nu își pot urma visurile, care nu își pot continua studiile, care nu se pot îmbrăca așa cum își doresc, care nu se pot îndrăgosti și căsători din iubire sau care nu își pot decide singure viitorul din cauza războiului, a regimului politic sau a normelor impuse de societatea și religia în care trăiesc. Mi s-a părut sfâșietor de nedrept și cred că acesta este genul de carte care rămâne cu tine mult timp după ce ai închis ultima pagină.
"Atât timp cât înfloresc lămâii, speranța este încă vie."
Autoarea are un talent aparte de a te captiva și de a te transpune complet în povestea pe care o spune. După doar câteva capitole, nu am mai putut lăsa cartea din mână. Simțeam că sunt acolo, în Siria, alături de Salama, și că trebuie să o ajut cu orice preț să scape din acel infern.
Am trăit alături de personaje fiecare bombardament, fiecare pierdere, fiecare speranță și fiecare emoție. Rareori mi s-a întâmplat să mă simt atât de implicată într-o poveste. Când am ajuns la plot twist, pur și simplu m-a dat peste cap. Nu l-am văzut venind și m-a făcut să privesc întreaga poveste cu alți ochi.
Unul dintre aspectele care m-au impresionat cel mai mult a fost felul în care copiii încercau să facă față realității din spital. Deși erau atât de mici, păreau nevoiți să accepte moartea ca pe ceva firesc. M-a durut să citesc despre copiii care nu mai aveau copilărie, care în loc să se joace învățau prea devreme ce înseamnă pierderea, frica și despărțirea. Cred că acestea au fost unele dintre cele mai sfâșietoare pagini ale cărții.
În același timp, m-a șocat profund gândul că există oameni capabili să bombardeze spitale și să transforme locuri dedicate salvării de vieți în ținte. Faptul că, în urma acestor atacuri, copii nevinovați sunt mutilați sau își pierd viața este de neconceput. Sunt imagini și realități pe care cu greu le poți procesa și pe care speri să nu le trăiască nimeni vreodată.
Cred cu tărie că aceasta este o carte necesară. O carte care ar trebui citită de oameni din toate colțurile lumii, indiferent de vârstă. Nu este doar o poveste despre război, ci despre umanitate, speranță, iubire, curaj și puterea de a merge mai departe atunci când totul pare pierdut.
Avem cu toții ceva de învățat din ea. Dacă o singură carte poate să ne facă mai empatici, mai recunoscători și mai conștienți de privilegiile pe care le avem, atunci „Cât timp înfloresc lămâii” și-a îndeplinit pe deplin menirea.
•𝙉𝙤𝙩𝙖:
⭐️5/5⭐️