✒️Astăzi vă vorbesc despre cartea „Povestiri de pe Calea Moșilor” scrisă de Adina Popescu și apărută la editura Young Art . O carte despre care aș putea vorbi la nesfârșit. Vezi recenzia celui de-al doilea volum aici!
•𝙋𝙤𝙫𝙚𝙨𝙩𝙞𝙧𝙚 𝙥𝙚 𝙨𝙘𝙪𝙧𝙩:
🔏 Acțiunea începe când personajul narator, Adina, se mută pe Calea Moșilor împreună cu părinții săi. Astfel, prin ochii ei de copil, lumea întreagă este percepută ca fiind Calea Moșilor – aici formează primele prietenii și îngrijește primele animale de companie.
Pe parcursul cărții putem observa câteva reguli care stăteau la baza comunismului, cum ar fi că profesorilor li se spunea tovarăși, sau uniformele, care trebuiau să fie purtate.
Personajele sunt foarte bine conturate și te tin sub o vrajă miraculoasă până la final, deoarece cu fiecare în parte autoarea are o amintire, pe care o așterne lin pe hârtie pentru cititorul curios, care este deja melancolic.
Timpul trece, iar comunismul ia sfârșit. Dintr-o dată, Calea Moșilor se schimbă – magazinele se desființează, iar în locul lor apar altele. Nu doar magazinele se schimbă, ci și Adina care intră în perioada adolescenței. Vă las pe voi să aflați mai departe!
•𝙋𝙚𝙧𝙨𝙤𝙣𝙖𝙟𝙚 𝙥𝙧𝙞𝙣𝙘𝙞𝙥𝙖𝙡𝙚:
🖇 Adina este o fată silitoare, cu note bune la școală, tipul de copil mereu dat ca exemplu, și de asemenea, șefa clasei după comunism. Mi-a plăcut nespus de mult să îi urmăresc aventurile de-a lungul anilor de școlăriță.
•𝙄𝙢𝙥𝙧𝙚𝙨𝙞𝙞 𝙥𝙚𝙧𝙨𝙤𝙣𝙖𝙡𝙚:
📌 Este o carte minunată, de care nu știam că am nevoie până acum; plină de povești de pe vremea comunismului și de după acesta, în care, spre surprinderea mea, mă pot identifica. Mai pe scurt, un fel de „Amintiri din copilărie” într-o variantă mai contemporană.
Autoarea, Adina Popescu, m-a câștigat de la prima pagină, lăsându-mă să mă îndrăgostesc de talentul ei la scris – expresivă și foarte amuzantă.
Nu am mai râs demult la o carte așa cum am râs la „Povestiri de pe Calea Moșilor”, iar pe lângă asta, m-a ținut în priză, nu am putut să o las din mână deloc, simțindu-mă flămândă după o nouă povestire. Am încercat să trag de timp, nefiind pregătită de finalul romanului, rugându-mă ca peste noapte să mai apară încă 200 de pagini pline cu povestiri din copilăria fermecătoare a autoarei, dar evident nu am reușit, iar cartea s-a închis, lăsând personajele să meargă acolo unde toate personajele deosebite merg odată cu terminarea poveștii.
☆☆☆
De-a lungul cărții am realizat câte lucruri au rămas la fel ca pe vremea comunismului.
•𝙉𝙤𝙩𝙖:
⭐️5/5⭐️
