Regina roșie – Victoria Aveyard (recenzie)

✒️Astăzi vă vorbesc despre cartea „Regina roșie” scrisă de Victoria Aveyard și apărută la editura Nemira.

Voi începe prin a spune că este o carte pe care am căutat-o un an sau poate doi, fiindcă nu se mai găsește prin librării. Fiind vară, m-am decis să merg la bibliotecă să văd ce cărți pot descoperi pe acolo. Imensă mi-a fost bucuria când am zărit pe un raft primele trei volume ale seriei, parcă așteptându-mă să le iau acasă. Așa cum se vede, primul volum al seriei a trecut prin mâinile multor cititori. Biblioteca despre care vorbesc se află în sectorul 4, pe strada Radului 40, purtând numele de Filiala George Coșbuc – Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Vă recomand din suflet să treceți pe acolo. Bibliotecarele sunt foarte drăguțe și îți vin mereu în ajutor. De asemenea, puteți dona cărți, astfel contribuind la diversificarea titlurilor. Am donat și eu 4 cărți ce mi-au trecut prin mână în urmă cu mulți ani și sunt bucuroasă că alți tineri cititori vor putea să le îndrăgească la rândul lor. În exterior au și niște bănci la umbră, care așteaptă vizitatorii să-și înceapă romanele. M-am gândit ca în viitorul apropiat să fac un reading vlog de acolo și să va iau cu mine într-un mic tur.

Acum trecem la recenzie. Cartea prezintă o lume distopică. Populația este împărțită în două: cei cu sânge argintiu – elita societății, au puteri supranaturale – și cei cu sânge roșu – îi servesc pe argintii. Mare Barrow, o fată de șaptesprezece ani, este roșie și hoață de buzunare. Atunci când o persoană nu are loc de muncă, la vârsta de optsprezece ani, trebuie să se înroleze în armată și să participe la războiul care a pornit acum mai mult de un deceniu. Acesta va fi și viitorul lui Mare. Sau cel puțin asta crede ea. Totul se schimbă, deoarece prietenul său Kilorn își pierde locul de muncă, așa că Mare apelează la Garda Stacojie (niște rebeli roșii care cer schimbare), rugându-i să-l ascundă pe Kilorn. Însă totul are un preț.

“Anyone can betray anyone.”

Mare continuă să fure, până când mâna sa ajunge în haina unui argintiu. Omul nu se enervează, ci îi oferă niște monede foarte valoroase. Astfel, face cunoștintă cu Cal, despre care află ulterior că este fiul regelui. Cu ajutorul lui Cal, Mare primește un loc de muncă pentru argintii, un fel de chelneriță în seara în care prinții își aleg prințesele. Printr-un accident aceasta descoperă că și ea are puteri, poate controla fulgerele, ba mai mult ea poate produce energie electrică.

Words can lie.”

Pentru a preveni un haos, regele îi impune lui Mare să se căsătorească cu Maven, fiul cel mic al regelui. În acest fel, cei din casa regală o pot ține sub observație pe fetița cu fulgerele. Practic, mai pe scurt, Mare trebuie să se prefacă o argintie pierdută și găsită de o familie de roșii. Viața de viitoare prințesă vine o grămadă de responsabilități, iar protagonista trebuie să învețe despre fiecare asptect al argintiilor și este machiată în fiecare zi ca să nu i se observe sângele roșu din obraji. Julian, unul dintre profesorii săi, descoperă că Mare este mai puternică decât un roșu sau un argintiu, fiind un fel de combinație dintre aceștia.

Așa cum bine știți nu există iubitor de genul dystopian mai mare decât mine. A trecut un an și eu încă mă gândesc la seria Hunger Games sau Divergent. Am început cartea cu așteptări medii, pentru că știam de la o prietenă că sunt niște cărți geniale, însă eu nu prea mă dau în vânt după cărți despre regate. Părerile sunt împărțite în legătură cu această serie, ceea ce m-a speriat la început. Evident am adorat această carte și mi-a întrecut așteptările. Chiar dacă însumează 464 pagini, se citește repede. O îndrăgesc pe Mare (se pare că iar mă topesc după eroina unei distopii). Ceea ce îmi place cel mai mult la o distopie este masca pe care o pune unei societăți. Un om citit și cu ochii deschiși poate observa cu ușurință de unde provin trăsăturile personajelor negative sau modul în care societatea e împărțită. Totul este o metaforă foarte bine concepută.

Despre finalul cărții nu pot spune decât atât. Brain damage. Am rămas șocată de întâmplările ultimelor 70 de pagini. Nu m-aș fi putut aștepta la așa ceva niciodată. Dacă vreți să citiți cartea, va spun: Oricine poate trăda pe oricine!

•𝙉𝙤𝙩𝙖:
⭐️5/5⭐️

2 Replies to “Regina roșie – Victoria Aveyard (recenzie)”

  1. Mulțumesc pentru recenzie!
    M-a făcut curios!
    Am să încerc să găsesc cartea.
    Mult succes în continuare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!